miercuri, 31 august 2011
Explozie colorata
Am atât de multe să-ţi spun încat simt ca în curând voi produce o explozie parfumată de sentimete ţipatoare ale inimii mele.Încerc să te miros, să-ti simt atingerea delicata, să-mi imaginez zi de zi ce aş simţi dacă ar intra in contact cu mici parţi din corpul meu.Instantaneu...un fior mă traversează.
E atat de surprinzator de minunat ce mă străbate, mă străfulgeră ca un curent, unul plăcut ce vreau să-l simt mereu.Of, cât de ametită, aiurită, acoperită pot fi de intreaga ta prezenţă.E ca o aură stralucitoare ce mă luminează zi de zi, în acelaşi timp inducându-mă într-o uşoară ceaţă, pală şi totuşi izbitoare.Însa, nu e nimic rău în asta, nu vreau să cred ca e aşa, mă ajuta să revin puţin cu picioarele pe pamânt deşi, recunosc, să zburăm împreună către fericirea aceea absolută e cea mai mare dorinţă a mea.
Te-am cunoscut şi nu e o întamplare, te-am văzut şi nu e o închipuire, te-am auzit şi acorduri muzicale din cele mai profunde şi melodioase au trecut prin urechile mele.Îmi doresc să le aud curând, cât mai curând.
Sunt atât de captivată de tine încât uneori mi-e greu să mă concentrez, dar îmi place la nebunie, un sentiment ce nu l-aş da pe nimic altceva.Am să-l păstrez în mine ca o comoară nepreţuită până atunci când voi putea să-l las să iasă complet şi-l voi sufla ca o adiere înspre tine.Tu ştii ceea ce eu simt, dar te rog, sa nu mă descoperi complet până atunci când ne vom ciocni.Mă simt plăpândă când eşti în preajmă şi în acelaşi timp, cea mai curajoasă, împinsă şi cutremurată de multitudinea de fiori coloraţi.
Îmi doresc ca ceea ce simţim să se împlinească, să explodeze, să se materializeze şi să devină cea mai frumoasă realitate din toate câte există în vieţile noastre.Îmi doresc să îţi doreşti şi tu ceea ce îmi doresc eu, să ne dorim împreună să trăim cea mai frumoasă poveste despre care cineva ar putea auzi vreodată.
Te rog...apari,colorează-ma iar şi iar...
duminică, 3 octombrie 2010
Suferinţa duce către fericire...
Stau si mă gîndesc la ce a trecut...fac asta doar acum,nedorind sa mă mai întorc in tristeţe.Nu ştiu dacă aş schimba ceva...poate pe mine,pentru slabiciunea de care am dat dovadă,poate mi-ar fi plăcut sa fi fost mai puternica,însă mă îndoiesc...
Durerea era atît de adînca,incît simţeam ca mă devastează din interior,perforîndu-mi fiecare bucatică din trup,lăsandu-mă fara vlaga,topindu-mă.Mă înfundam zi de zi intr-o prăpastie săpată de-a lungul vieţii mele...ataţia ani neştiind ce-i cu mine,atătea intrebări fara răspuns...si totuşi lumina a apărut,cum cred că mereu se va întampla.
Am învaţat atat de multe despre mine,mă cunosc mai bine ca niciodata si ştiu ca sunt mult,mult mai puternică.Nu ştiam ce înseamnă"optimism",eram atît de slab deschisa către nou şi către lumea care se întindea in faţa mea.Pot să spun fara frică,cu buzele larg deschise"Mi-e bine!Ma bucur de fiecare moment",acum"EU"sunt cu adevarat fericită si apreciez orice mica atenţie,orice marunţis care mi se arată.Ma bucur atît de mult cand aud că cei dragi mie sunt mulţumiţi si fericiţi,mai ales daca reuşesc sa le scot un mic zîmbet pe buze...inseamnă atat de mult!
Am cunoscut atat de multe persoane interesante,cu care pot vorbi orice-mi doresc.Mi-am dat seama ca lumea nu este atît de dura cum o percepeam eu şi ca mereu soarele se strecoara pe uşa,dîndu-ne caldură si prietenie.
Fiţi optimişti!Gandiţi-vă ca pentru fiecare minut pierdut,timpul nu se opreşte in loc,el continuă să inainteze,nu aşteaptă pe nimeni...
Profitaţi de fericire...chiar dacă aveţi impresia la un moment dat ca se evaporă.Bucuraţi-va de lucrurile mici si apreciaţi-vă prietenii adevăraţi!Numai cu ajutorul lor veţi reuşi sa treceti peste obstacolele grele ce vor urma,pastrati-i!
Mulţumesc tuturor celor ce mi-au întins mîna, mi-au spus o vorbă bună,celor ce m-au facut să rad:familie,prieteni,profesori,amici!Nu mă satur sa vă spun ca vă iubesc si că-mi faceţi viaţa deosebit de frumoasă!
Viaţa este ca o roată,nu încetează să se roteasca!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
