Incrucisare...

     Se spune ca visele "reprezinta incercarea intelectului de a pune in ordine si de a conferi o anumita logica diferitelor tipuri de informatii pe care le primeste din exterior". Desigur, exista si partea in care nu trebuie sa ai ochii inchisi ca sa visezi...Totusi, despre acele visuri care apar noaptea, cand corpul tau nu mai vede sau simte altceva, despre acele imagini care te emotioneaza, care au impact asupra ta sau nu, despre ele vreau sa vorbesc.

Incep sa ma gandesc serios asupra unuia dintre miile de intamplari pri care trecem noapte de noapte.Pare o prostie, doar un simplu vis care se tot repeta in subconstientul meu...insa regularitatea cu care apare ma face sa ma gandesc la mai mult.

E atat de real, ma simt acolo, analizand fiecare detaliu ce-l compune.

Nu e un loc de te face sa spui "Wow, imi doresc sa fiu acolo!"...nici gand, insa pentru mine e atragator.Imi da senzatia ca e intr-un oras, intr-un loc indepartat de mine, undeva in lumea aceasta mare si plina de necunoscut pe care mi-ar placea sa o explorez intr-o zi. Acea senzatie de a fi un "mic savant" clar trebuie traita la maxim, imi doresc sa o simt din plin, sa descopar "neobisnuitul"acestei lumi. Pentru ca tot vorbeam de vise, asta ramane la acest stadiu, deocamdata.

Revenind...ma vad in fata unei strazi imense, plina de magazine si restaurante de lux. Se simte eleganta si aglomeratia acelui loc din plin. E totul pal, usor intunecat...parca norii sunt gata sa inceapa sa ma stropeasca cu picaturi calde de apa...nimic mai proaspat de atat. Cee ce imi atrage atentia este "intrarea" situata in mijlocul acelei strazi...o "incapere" situata in subterestru, sub sutele de masini care traverseaza locul zilnic.Imediat stiu ce voi descoperi pasind pe treptele mari de piatra, inconjurate de pereti impunatori...sute de magazine diversificate asteptandu-si cumparatorii.Nu pot nega ca nu mi-as dori sa ajung in locul acela, fiind cateodata atrasa de shopping la maximum asa ca incep sa pasesc catre magazinul din dreapta in colt, unde stiu ca ma asteapta accesori din cele mai speciale.Tot asa o tin, explorand locul cu privirea si"atingand" abiectele care ma atrag.

Partea ciudata e ca niciodata nu reusesc sa ajung la capat...nu stiu ce se afla acolo, poate o iesire, poate o alta intrare, poate o intalnire sau poate o iubire.Ma conformez deschizand ochii , dand peste culorile pale din dormitorul meu.

Pun piciorul pe covor si incep sa ma gandesc ca acel loc exista si ma asteapta intr-o buna zi, insa eu nu o sa-l astept pe el...